Îmi voi permite să atac un subiect la ordinea zilei, fără să fac alte comentarii în afara celor legate de propria-mi experiență de om de știință în Canada anilor ’80-’90. Gândurile pe care le aștern au fost provocate de o femeie care pretindea că a fost agresată sexual ȋn anii ’90 de un cunoscut al … Citește mai mult
Drumul cafelei (3) Tot în secolul al XVIII-lea, cafeaua ajunge până în cele două Americi datorită unui căpitan francez de infanterie care a adus cu el o mică plantă în lunga sa călătorie peste Atlantic. La 1773 cafeaua este proclamată băutură națională în S.U.A., devenind băutura preferată la micul dejun. În 1822, în … Citește mai mult
1.Tălmăciri… Robert Desnos (1900, Paris – 1945, Theresienstadt Ghetto, Cehia) BROSCUŢA CU CONDURII SPARŢI Broscuţa cu condurii sparţi A cerut milă de la tei Cu care frunze poţi să-mparţi Când darnic se desfoaie ei Ciupercile i-au dat mai ieri Tot puful pălăriilor Iar veveriţa patru peri Din blană… Bălăriilor Li s-a cerut … Citește mai mult
Principala problemă a antreprenorilor (sau despre planul financiar) (1) „De ce investesc firmele? În principiu, firmele cumpără bunuri de capital în momentul în care se aşteaptă ca această acţiune să le aducă un profit-ceea ce înseamnă că vor obţine venituri mai mari decât cheltuielile făcute pentru investiţie… Investiţiile sunt un risc asumat pentru viitor, … Citește mai mult
Lumea este cornul abundenței. A primi ce nu vrei este tot a primi. A nu primi ce vrei este abstinență. Dacă vrei să fii mulțumit, orice lucru sau lipsă a lui este suficient/ă pentru a simți mulțumirea. Dacă vrei să nu fi mulțumit, orice lucru sau lipsă a lui este suficient, îndestulătoare pentru a … Citește mai mult
Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea. 28 aprilie… Zilele trecute, atenția publică a fost solicitată spre cazul Bulgariei, unde, în urma ultimelor … Citește mai mult
Cum am mai vrea să ne fi clădit zidurile iubirii în jurul unor oameni, locuri sau întâmplări, când știm ce am avut ori ce-am fi vrut să mai avem: putere, abilități, înțelepciune, pentru a fi împăcați cu trecutul? Știm ce am lăsat pe unde am trecut și vedem că unele dintre acestea le mai … Citește mai mult
Nu mi-au plăcut niciodată zilele ploioase. Simt cǎ odată cu șuvoaiele de apǎ se scurge și energia mea, iar cerul fără soare mǎ sufocǎ. Nu pot sǎ respir când plouǎ; vara stau în cel mai întunecat colț al casei ca nu cumva sǎ mǎ surprindă vreun trăsnet, iar iarna stau cu ochii lipiți de geam … Citește mai mult
am un jurnal zilnic în care notez temperatura îngerului meu, niciodată nu este aceeaşi, uneori suferă din pricina curentului aşezat între umărul meu stâng şi vuietul salvării de noapte care transportă sinucigaşi… * 27 aprilie… Am văzut aseară, la Digi24, interviul cu Gabriel Liiceanu. Un filosof vine și pune un diagnostic corect momentului, clar, în … Citește mai mult
Cheia din palma oricui Mila nu este între cele lui Dumnezeu plăcute. Doar o virtute… E modul în care își împlinește iubirea menirea. De-o ai, în mână ții o cheie de la rai, le spuse profesorul copiilor în clasă. Băiatul mărunt, prost îmbrăcat, bălai, ce-n spate sta la masă, prinse grai: Deși mamei … Citește mai mult
Un document ce cuprinde informaţii privindu-i pe angajaţii Primăriei din Târgovişte, din perioada începutului de secol XX şi până prin 1925 precizează că secretarul George Dragomirescu, născut la Târgovişte în anul 1866, absolvent al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti şi fost profesor la Gimnaziul „Ienăchiţă Văcărescu”, fusese numit în funcţie la 1 octombrie 1903, oferindu-i-se … Citește mai mult
Sindromul Stockholm Ne învățăm și cu răul, nu numai cu binele. Devine intrinsec legat de viața noastră. În comunism, stăteam la cozi interminabile, uneori fără să știm dacă aduceau la alimentare vreo gheară sau o bucată de brânză. Parizerul acela roz – un pic vișiniu – ni se părea o gustare nemaipomenită, cu pâine … Citește mai mult
De la începutul invaziei rusești din 2022, c. 200 000 de militari ucraineni au beneficiat de un tip de pregătire de luptă în sistem NATO, în diverse țări ale alianței. Încă din primii ani ai războiului, au început să apară critici din partea ucrainenilor că tacticile NATO nu țin cont de realitatea războiului modern. … Citește mai mult
Desenul, călătoriile lui Desenul, gestul de a mă desface în linii croșetate mereu infinit, mă apropie firesc de momentele calde ale apropierii de teritoriile visului, vis mereu prelungit în ceea ce se lasă așezat în (ne)definitul crochiu, în ritualuri ale rememorării și ale retrăirii acelor semne și secvențe care au refuzat să mă părăsească … Citește mai mult
Unu Mai sirop ca mine nu a existat De 1 Mai și de 23 August tata mă lua la terasă. Defila el ce defila, împreună cu colegii dar apoi musai la terasă. Bere, șpriț, mititei, crenvurști cu muștar și sirop. Siropul numai pentru mine. Nu știu dacă la terasele alea se inventaseră limonada … Citește mai mult
De când îmi ronțăi pensia într-un sat de pe malul Dunării, nu mai știu ce fel de joacă este la modă prin cartiere. Pe aici, prin sat, nu prea mai sunt tineri, majoritatea fiind plecați, cu părinții, prin Europa. Nu puțini, probabil, vor deveni cetățenii altor societăți. Cei rămași, butonându-și smart-urile, lunecând pe ulițe … Citește mai mult
Salutări primăvăratice, de pe unde mă mai poartă pașii în această perioadă plină de dinamism! Trăim vremuri de o efervescență tehnologică fără precedent, în care, lună de lună, o nouă versiune de ChatGPT, Claude sau Gemini ne smulge câte un strigăt de uimire. Vedem astăzi mașinării capabile să treacă examene de barou, să diagnosticheze … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 69. Niciodată n-am ratat spectacolul unei împrimăvăreri. De mic, din copilărie, ca mulţi dintre voi, poate toţi, când soarele mai prindea putere, când frunzele copacilor se înverzeau, când dădeau bobocii, eram afară. Mi se părea că toată revoluţia naturii, petrecută sub ochii mei şi parcă la dorinţa mea, se face numai … Citește mai mult
Zâmbetul ni se schimbă într-o lipsă de expresie interioară, ca și cum spiritul ar fi un vas din care fericirea se scurge prea repede, neputând să dureze. Un vânt umed mișcă iarba de la marginea autostrăzilor neterminate. Tălpile noastre plescăie prin noroiul lipicios și negru. Nu vă așteptați ca zăpada să fie atât de moale? … Citește mai mult
5.frica de sub Tâmpa nu gîndul că nici o zi nu seamănă cu cealaltă mă înspăimîntă ci faptul că ori de cîte ori repetiția va începe niciodată muzica nu va exista muzica, mai cu seamă, ar fi ca Louis, copilul divin al (în cazul de față) celuilalt Bruckner, care ar refuza să se nască … Citește mai mult
Îmbăierea Ținându-se de nas, mama râde-nfrântă. Se miră, stinsă-n glas – ce iz! ce duh cuvântă! Voioasă, ca un ananas, rebela fără cauză întârzie în apă – săpunul – o meduză. Iar cea care înțeapă e prețioasa scuză. Nu poate fi amar, dar nu în zadar! Are propriul înțeles, nu … Citește mai mult
când ai privit ultima dată norii? există atât de multe tipuri de nori nori denși prin care nu vezi nimic și nori subțiri care abia stau să nu se risipească nori joși pe care parcă îi poți atinge dacă sari și nori înalți la care doar avioanele ajung nori care parcă stau în … Citește mai mult
A mai trecut o Înviere. El nu a apărut. Poate nu e timpul, poate nu e cazul, încă. Poate că nici nu trebuie să vină, poate că El învie pentru fiecare în parte. Poate că e în vremelnica flacără a lumînărilor pe care o lăsăm să se stingă sau o prelungim în candela dinspre … Citește mai mult
Vedere cu solzi, de Ohara Donovetsky, Editura pentru Artă și Literatură Viața amestecă și amplifică poveștile fiecărui corp care îi traversează vârstele, încăperile și vremurile încăpute în aceste alcătuiri ale ei. Viața își asumă, își adaugă toate aceste corpuri și le mută permanent în cuvintele în care îi sunt făcute vizibile mișcările împreună cu … Citește mai mult
Beth și Maxime Beth iubea ploaia londoneză. Griurile ei metalice. Ceața care acoperea, precum o mantie grea, multe dintre zilele orașului. Îi plăcea să creadă despre ea că este copilul Londrei și că orașul o va proteja de orice rău posibil. În ziua în care l-a întâlnit pe Maxime avusese încă de dimineață presimțirea … Citește mai mult
Partea întâi: Hamnet Hamnet este fiul lui William Shakespeare, frate geamăn cu Judith; el trăiește între 2 februarie 1585 și 11 august 1596, decesul său producându-se cel mai probabil din cauza ciumei bubonice. Hamnet, romanul din 2020 al prozatoarei Maggie O’Farrell este ecranizat în 2025 de regizoarea Chloé Zhao, cunoscută îndeosebi pentru realizările sale … Citește mai mult
2 aprilie… Ieri a fost ziua de naștere a lui Nichita Stănescu, dar fotografia aceasta, făcută sub privirea lui Cassius Clay, o regăsesc abia astăzi. Nu e niciodată prea târziu, chiar când e, sau cum spunea William Faulkner: „The past is never dead. It’s not even past.” * 2 aprilie… Cu Gabriela Melinescu, … Citește mai mult
Remember – Emil Belu… Acum două săptămîni, a plecat dintre noi, la Montreal, unde a locuit în ultimele trei decenii, prietenul nostru, al cititorilor noștri, Emil Belu. Cel care în fiecare zi de duminică ne-a bucurat cu eseurile sale în fiecare săptămână din ultimii vreo trei ani. Nu l-am întîlnit niciodată pe acest foarte … Citește mai mult
„Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii … Citește mai mult
4 aprilie… Balcanic, iute rău (1)… Uneori e singur, alteori apare ca o triadă a drumurilor și mai ales a bărăganelor fără sfârșit. Când ești sleit de drum, pierdut prin câmpie, înfricoșat de pustietăți și amenințat de nesiguranța balcanică, te poți întâlni cu trei personaje identice: trei spâni, care te așteaptă de multă vreme. Ei … Citește mai mult