- Trei gânduri…
Citesc și mă dumiresc de unde o știam: „Știați ca în tinerețe Diana Iovanovici Sosoaca a dansat în Lacul lebedelor? A interpretat malul stâng.”
Chiar dacă nu candidează, eu votez cu Ancuța, fiindcă e singura care știe cum poate merge România înainte: în MARȘarier!
Anca Alexandrescu ne-a asigurat ca, în eventualitatea în care Calin Georgescu va fi împiedicat să candideze, va candida ea. Slogan electoral are deja: „Marș!”
- Balta, peștele și apa
În numărul 2/2021 al revistei România literară publicam un text intitulat „Diagnosticianul și chirurgul”. Textul, care punea cap la cap câteva gânduri despre primul mandat prezidențial al lui Donald Trump, începea astfel: „Donald Trump a fost un diagnostician redutabil. În urmă cu 33 de ani vorbea cu precizie despre bolile Americii. Prevedea ce urma să se întâmple. Și s-a întâmplat. Chirurgul Donald Trump a fost unul haotic, uneori lunatic. În cursul unei operații pe cord deschis nu dai peste mână anestezistului și un șut în fund restului echipei pe care ți-ai ales-o.” La începutul celui de al doilea mandat, Donald Trump încearcă să transmită un mesaj îndreptățit, necesar pentru trezirea la realitate a unei țări anesteziate de atâtea administrații cu iluzia „Are balta pește”. Lui Paul Bremer, șeful Autorității Provizorii a Irakului de după debarcarea lui Saddam Hussein, i s-a atras atenția că nu a fost o decizie bună să pună toți banii (milioane) într-un singur avion militar pentru a fi transportați la Baghdad, fiindcă în cazul în care avionul se prăbușea… Bremer a răspuns liniștit cam așa: „Nu era nicio problemă. Tipăream alții.” Asta a însemnat și încă înseamnă pentru prea mulți politicieni americani faptul că balta are pește – tipărim alți bani, chiar dacă nu avem acoperirea lor. Pe urmă, vedem noi cum o dregem. De dres, n-a dres-o nimeni. Datoriile enorme (peste 36 de trilioane) îl îndreptățesc pe Trump să spună: „Oameni buni, balta nu mai are pește, abia de mai are o undă de apă, e pe secate…”. Diagnosticianul are dreptate din nou, dar Chirurgul Șef e încă o dată aproape de a rata operația. Mesajul despre balta americană în care nu mai este suficientă apă pentru a asigura existența peștilor este unul pe care, bănuiesc, Trump încearcă să-l transmită și partenerilor externi – America nu mai este în poziția de a suporta cheltuieli externe imense așa cum și-a permis în trecut. A avut dreptate să aducă un om din afara sistemului pentru a opera ce trebuie operat (și trebuie tăiat, reorganizat masiv!), numai că Elon Musk nu pare a fi omul potrivit. Fermitatea e una, brutalitatea – alta. Rapiditatea e una, impulsivitatea – alta. Etc. Etc. Etc. Și Trump, și Musk par a se încăpățâna să nu accepte că un mecanism de stat și unul privat sunt două animale diferite. Însănătoșirea lor nu poate fi obținută în toate cazurile cu exact aceleași metode. Există un numitor comun, dar diferențele specifice sunt foarte puternice. DOGE (Department of Government Efficiency) este un department, nu un minister per se. Musk nu este membru al cabinetului și ce era de așteptat să se întâmple a început deja să se întâmple: iritarea unor membri ai cabinetului care au cerut deja celor din ministerele lor să nu mai răspundă direct mesajelor/directivelor venite de la echipa lui Musk. Conflictele se pot înmulți și pot duce la explozii. Și-apoi, Musk pierde prea mult timp cu trăncănitul. E prezent peste tot – un „pretutindenar”. Își dă cu părerea în chestiuni care nu țin de portofoliul lui, confundând, parcă, portofoliul cu portofelul. Este o tâmpenie să tratezi ministrul de externe polonez pe platforma X cu „Be quiet, small man”. Așa ceva face munca lui Marco Rubio foarte dificilă. Încet, încet, Musk începe să fie perceput ca un fel de Purtător Șef de Cuvânt al președintelui, dacă nu chiar ca un co-președinte și ăsta e un pericol major pe care adversarii politici ai lui Trump îl pot exploata. Trump vine cu propriul bagaj de glume nesărate, atacuri de două parale, exagerări jenante și o cantitate suficientă de mârlănie pentru a mai fi nevoie și de mârlănia lui Musk. Președintele are nevoie să-i spună, cât mai curând, amicului său Elon Musk: „Buddy, do your job and shut the fuck up!”
- Heil Goina!
O veste proasta pentru cei cărora le-a plăcut textul meu „Balta, Pestele si Apa”… Domnul Călin Goina, lector universitar în cadrul UBBC, Departamentul de Sociologie și Asistență Socială, afirmă despre postarea cu pricina: „…foarte trist să-l vezi pe Dorin Tudoran explicând și justificând fascismul. Pentru că, nu-i așa, Hitler e un diagnostician redutabil dar, ca chirurg, e haotic.” Nu-mi rămâne decât să ridic brațul stâng și să strig: „Heil Goina!” Și o întrebare: în Cluj se acordă doar asistență socială?
- Meridian
Primesc pe Messenger un mesaj-reproș că-mi pierd timpul cu lucruri nesemnificative, în loc să am curajul de a fi parte a unor dezbateri despre Naționalism și Stânga-Dreapta. Nu e nici vina mea că am lansat dezbateri despre cele două teme mai bine de acum 30 de ani, în revista Meridian, nici vina celor care au uitat sau a celor nenăscuți la vremea când am găsit necesar să deschid acele dezbateri (Meridian, Director – Dorin Tudoran, Director Artistic – Jon Dogar-Marinesco, Redactor Asociat – Vladimir Tismăneanu; au colaborat la revistă și graficieni ca Ion Barbu și Daniel Ionescu – DION). Istoria ne spune că dezbateri despre cele două subiecte vor fi întotdeauna necesare.
- Andrei Șerban…
„Vom asista oare la o alternanță infinită între cancel stânga/dreapta? Un război al cui are puterea contra celui care nu o are? Știu, istoria se repetă…” În ziua de 8 martie, semnalând un atac al Vice-președintelui Vance împotriva istoricului Timothy Snyder, profesor la Yale, Radu Vancu își începea astfel o postare: „Ca-n toate autocrațiile clasice, și în Statele Unite a început prigoana împotriva intelectualilor.“ Mi-am permis să postez atunci următorul comentariu: „Dragă domnule Vancu, aș spune că e vorba mai degrabă de continuarea prigoanei împotriva intelectualilor, decât de începutul prigoanei, căci până în ianuarie 2025, pentru o bună bucată de vreme, au fost prigoniți intelectuali de centru-dreapta și de dreapta. Acum sunt prigoniți intelectuali de centru-stânga și de stânga. Faimosul „pendul american”, care echilibra reacțiile de după trecerea puterii dinspre o parte a spectrului politic spre cealaltă, s-a dezechilibrat mai de multișor. În astfel de situații, mai mult decât tulburi, numărul victimelor inocente n-a fost niciodată mic. ‘What a wonderful world’… ” Andrei Șerban, care, scârbit de presiunea exercitată de „cancel culture” și „woke”-ism, a demisonat de la Columbia University după trei decenii de profesorat, publică pe LiterNet un text minunat care-mi amintește de temerile pe care ni le împărtășeam în zilele tranziției politice de după alegerile din noiembrie 2024. Temerile se adeveresc mai des decât se împlinesc speranțele… Textul lui Andrei Șerban în găsiți aici:
- Amintiri din antichitate
Iunie 1987, primul număr al revistei AGORA e gata de tipar. Tot ce lipsește este Cuvântul introductiv al lui Eugène Ionesco, președintele Colegiului de redacție. În ziua de 20 iunie, textul sosește, transmis prin fax, însoțit de o scurtă scrisoare.
- Văduva neagră…
Observând că duduia Anca Alexandrescu „a prins un drag nebun de Călin Georgescu”, într-o postare din 12 decembrie, 2024 (Văduva neagră), Neculai Constantin Munteanu amintea că AA a fost consilieră a domnilor Adrian Năstase, Sorin Oprescu și Liviu Dragnea, toți trei condamnați – „pușcărie pentru Adrian Năstase, condamnare și fugă în Grecia pentru Sorin Oprescu, pușcărie pentru Liviu Dragnea.” Finalul postării purta marca NCM: „Ai mână bună, fată!”. Purtătoarea de vorbe a irealității tv i-a răspuns lui Neculai Constantin Munteanu, fără a-l numi, anunțându-ne că lucrurile stau taman invers: cei pe care i-a consiliat ‘mneaei și s-au trezit condamnați au ajuns în situația respectivă, fiindcă nu au ținut cont de sfaturile ‘mneaei. Până primim lămuriri de la domnii Năstase și Dragnea care au fost sfaturile duduii Ancuța de care n-au ținut seamă și s-au trezit în bucluc, nu-mi rămâne decât să accept că așa e Văduva neagră – mereu pe invers: realitate vs. irealitate. Deocamdată ne fierbe cu candidatura proprie. Cică nu ne spune nici dacă va candida, nici dacă nu va candida. Sincer să fiu, aș prefera ca mai bine să-și depună candidatura, decât să se istovească definitiv în lupta cu statul paralel, fiindcă dacă-l învinge și pe acesta, România rămâne fără niciun stat.
- Mulțumiri prietenului Marcel Tolcea…
…care ne amintește că se vor împlini în curând 35 de ani de la citirea Proclamației de la Timișoara. În primăvara lui 1991, durerea lăsată de sacrificiile revoluției și undele de speranță încă se împleteau la Timișoara.
Dorin TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…
Facebook
WhatsApp
TikTok
