TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Wilhelm Tell, eroul cu arbaletă

   Copil fiind, citeam despre isprăvile pe care le-a făcut Wilhelm Tell. Motiv pentru care prima mea arbaletă a fost făcut dintr-un umeraș „produs” din șifonierul „îndelung scârțâitor” al bunicilor. Am avut o copilărie fericită, așa cum am mai scris, plină de aventuri, iar dedicarea mea pentru armele medievale vine din această perioadă.

   Wilhelm Tell este un erou popular al Elveției care, potrivit legendei, ar fi trăit între sfârșitul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea și a cărui existență istorică reală este încă subiect de dispută. Conform legendei, Tell a fost un expert în utilizarea arbaletei, care l-a ucis pe Albrecht Gessler, un nobil tiranic din Altdorf, în Cantonul Uri. Evenimentul comis de Tell a încurajat populația orășelului să înceapă o rebeliune și să creeze un pact cu ținuturile vecinele, Schwyz și Unterwalden, împotriva conducătorilor străini, stabilind baza statală a Confederației Elvețiene.

   Conform legendei, Wilhelm Tell s-a născut și a trăit în Bürglen, în Cantonul Uri, aproape de Masivul Gotthard. Tell este descris ca un vânător priceput în utilizarea arbaletei, care în  noiembrie 1307 s-a dus în capitala regională Altdorf, moment în care a trecut pe lângă piața publică și a ignorat pălăria imperială fixată în vârful unui stâlp cu câteva luni mai devreme de către Albrecht Gessler, administratorul local (Vogt în limba germană) al Habsburgilor.  Pălăria, un simbol al autorității imperiale, trebuia onorată prin salut de orice trecător. Cei care nu se închinau riscau confiscarea averilor sau chiar moartea. În consecință, a doua zi, Tell a fost convocat în piață și, în fața tuturor, trebuia să-și justifice acțiunile. În schimbul vieții sale, Gessler i-a dat ca alternativă lui Wilhelm teribilul test al mărului care, așezat pe capul lui Walter, fiul lui Wilhelm, ar fi trebuit să fie lovit de săgeata arbaletei sale. Wilhelm a reușit să atingă ținta, dar, pentru cazul în care acest test n-ar fi mers bine, ascunsese o a doua săgeată sub sacou, gata pentru tiran. Acest lucru l-a costat libertatea: Wilhem a fost arestat și dus cu barca la temnița Küssnacht. Dintr-o dată, a izbucnit o furtună pe Lacul celor Patru Cantoane și paznicii săi l-au eliberat, motivul fiind  acela că el era un timonier priceput și aveau nevoie de ajutor. Ajuns aproape de țărm, la jumătatea distanței dintre Altdorf și Brunnen, Tell a sărit din barcă pe mal și, cu o puternică împingere, a trimis barca înapoi în larg. În a treia zi, la Küssnacht, ascuns în spatele unui copac lângă strada care duce de la Gotthard la Zürich, Tell a ripostat ucigând-ul pe Gessler. Oamenii, aflând de faptele lui Tell, s-au răsculat asediind castelele și alungând administrația habsburgică din ținuturile lor pentru totdeauna. Conform tradiției, eliberarea Elveției a avut loc la 1 august 1308.

    În plus, arbaletrierul ar fi participat la Bătălia de la Morgarten, alături de confederați (Uri, Schwyz și Unterwalden), bătălie care s-a încheiat cu victoria acestora din urmă împotriva Habsburgilor, în 1315. Wilhelm Tell a trăit în respect și admirație a poporului până în vara anului 1354, când, din cauza unei furtuni, eroul elvețian și-a sacrificat viața pentru a salva un copil căzut în pârâul Schächen.

   Prima referire la legendarul erou apare într-un manuscris din 1470, Cartea albă din Sarnen, compilată de învățatul cavaler provincial Hans Schriber pentru a culege cronici și date istorice despre Confederația Elvețiană. Menționează Jurământul de la Rütli (germană: Rütlischwur) și îl numește pe Tell ca unul dintre conspiratorii de la Rütli, al cărui tiranicid eroic a declanșat rebeliunea Burgenbruch. O relatare la fel de timpurie despre Tell se găsește în Tellenlied, un cântec compus în anii 1470, cu cea mai veche copie manuscrisă existentă datând din 1501.

   Prima piesă teatrală jucată despre Tell (Tellspiel), cunoscută sub numele de Urner Tellspiel („Povestea lui Tell din Uri„), a fost, probabil, interpretată în iarna anului 1512 sau 1513 la Altdorf.

   Personalități artistice importante au contribuit la renumele figurii lui Wilhelm Tell. În primul rând, scriitorul și poetul german Friedrich Schiller a descris faptele eroice în piesa cu același nume (Wilhelm Tell, 1804). Din drama lui Schiller, italianul Gioachino Rossini a compus Guglielmo Tell, în 1829. Această lucrare a fost foarte importantă pentru Elveția și poporul elvețian; dovadă în acest sens este faptul că până și cornul vechilor autobuze poștale amintea de primele note din opera lui G. Rossini.

   Scrisă și regizată de Nick Hamm, povestea lui William Tell are și o ecranizare într-un film epic, de război, care reia o formulă deja familiară – un adversar puternic și opresiv contra localnici aparent slabi, dar dârji, conduși de un lider neînfricat. Povestea are loc, bineînțeles, în Elveția, ceea ce oferă filmului un cadru vizual spectaculos: lacuri alpine, munți impunători și castele medievale. Protagonistul este complex și bine construit, fiind bântuit de trecutul lui, dar definit de onoare și generozitate. Transformarea sa pe parcursul narațiunii este cu adevărat epică: de la un țăran retras la un lider adevărat, un maestru țintaș cu arbaleta. Filmul are secvențe reușite de luptă, cu scene intense (nu neapărat fizice, ci și verbale) și uneltiri. Deși durata este de două ore și 13 minute, stilul abordat te ține în priză. Secvențele dramatice sunt bine realizate – uneori cu citate din Shakespeare (care au apărut cu 300 de ani mai târziu decât timpul în care are loc acțiunea) – iar acest lucru se datorează și actorilor principali, care construiesc roluri solide. Pe lângă protagonistul Claes Bang, care oferă o prestație convingătoare, se remarcă și actrița iraniană Golshifteh Farahani, în rolul lui Suna, soția musulmană a lui Tell (un aspect adăugat de regizor), un personaj puternic, care îl motivează să lupte pentru binele și libertatea tuturor elvețienilor. Distribuția impresionantă îi include și pe Ben Kingsley, drept regele austriecilor, cu un petic extravagant la ochi și pe Jonathan Pryce, drept căpetenia unui clan elvețian.

   Pentru copilul din mine, care a avut parte de câteva arbalete producție proprie, vă spun că filmul este reușit.

 

Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la  „Carabella” târgovișteană,  e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…