PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Multicolor

Vremuri îmbârligate, de Marian Ilea, Editura EIKON

   Această impresie că scriitorii, că prozatorii mai ales, ne trimit în călătoriile lor mereu și mereu în acest peisaj multicolor (de)scris și (cu)prins în textele lor diversificate și mai niciodată simplificate, în acele texte, proze, povești, povestiri și romane întotdeauna încărcate de stările intensificate prin scris ale amplificărilor care se întâmplă odată cu parcurgerea acestor zone, cu trecerile, și cu traversările adăugate nouă de pașii făcuți pe aceste teritorii amestecate de reliefuri întotdeauna surprinzătoare, de felul lor de a se lăsa colorate de stările calde ale zilei, de cele reci ale nopții și de transformările aduse mai departe de fiecare anotimp pe care și ele îl parcurg și în ale cărui suprafețe își (con)duc călătoria cu toate simțurile disponibilizate și făcute să înțeleagă.

   Marian Ilea este un autor care folosește această tușă multicoloră a scrierii iar fiecare dintre nuanțele ei se fac vizibile odată cu lectura și cu fiecare dintre atingerile dezvoltate de această intensitate mutată în scris și în fiecare dintre acele apropieri îngăduite de el. Marian Ilea crește un limbaj de asemenea multicolor și fiecare personaj al lui se lasă prins, explicat și expus în aceste culori și mai departe în reflexiile propuse și redate de ele.

Am auzit că sunt în oraș grădinari care pot vorbi cu florile și că lumea râde de ei. Eu zic că e adevărat. Când văd o cioată, pot povesti cu ea două-trei zile, până o încarc în căruță și o duc la atelier. Noaptea o visez. Dimineața mă și apuc de treabă, până găsesc forma care doarme-n cioată. O dată l-am scos pe Cristos cioplit fain, altădată pe Fecioara Maria. I-am dat cu ulei de in. Parcă erau vii, așa că le-am pus în grădina din fața casei…

   Fiecare poveste, fiecare proză a lui Marian Ilea este totodată o expunere multicoloră a vieții, a vieților care se încadrează în ramele povestirilor lui împreună cu limbajul folosit de autor odată cu personajele lui pentru a menține aceste stări adunate în caleidoscopul rotit, mișcat permanent de scriitor pentru a ne face vizibile și cunoscute culorile și aranjamentele lor destructurate intenționat pentru a fi exaltat textual și coloristic în cât mai multe feluri și nuanțe, în cât mai multe dintre contextele în care își lasă îngăduite mișcările și contururile rezultate împreună cu așezările lor.

La un cot de drum, ca un cot de pisică, am intrat brusc într-o zonă torențială, grindină oare? Nu, vedeam acum clar, ploua cu capete de cărăbuși, ștergătoarele de parbriz s-au împotmolit în pasta aia; în depărtare distingeam ca o coloană de fum ce urca spre cer. Am tras pe dreapte, am oprit motorul și am așteptat…

   Reportajul se mută firesc în poveste iar semnele necesare (de)scrierii se lasă văzute pe fiecare pagină și în fiecare corp acaparat și completat de poveste, de ițele ei care se așază coerent de-a lungul țesăturii construite ad-hoc de Marian Ilea pentru a-și face cunoscut desenul împreună cu desfășurările lui extinse continuu de cuvinte și de sensurile vieților spuse de ele, de amplificările îngăduite de pașii împinși în tot acest relief care se lasă traversat și citit multicolor, divers și diversificat de propunerile mereu înnoite de adăugările literaturii.

În casă ori în curte stau numaˊ sângur. Așė îmi pot aminti tare multe. Să tăt fie triizăci de ani de când o foˊ o mare adunare creștină la biserica din Susani și ăla cu cel mai mare rang l-o rugat frumos pă Jean să vorbească despre credință și Jean o vorbit patruzăci de minute întruna. Nu știu cum, daˊ gândești că să tăt uita la mine, de parcă-mi vorbė numaˊ  mie…

   Multicolor, complex și diversificat extrem este universul construit și mai ales scris de Marian Ilea în poveștile lui, povești în care personajele, peisajele și toate alcătuirile lor sunt și rămân pentru totdeauna vii oricum le-am citi și de oriunde le-am privi. Toate se leagă într-o poveste care se lasă continuu și neobosit scrisă și așezată mereu și mereu în desenul multicolor alcătuit de autor și lăsat mai departe să își facă vizibile cât mai multe dintre nuanțele încăpute în el în (ne)fireștile desfășurări și desfaceri ale lumii, ale lumii vii și mereu în mișcare pe care ne-o expune și ne-o explică Marian Ilea în prozele care alcătuiesc, care construiesc și expun lumea în literatura lui.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…